MORÁLĂ s.f. 1. Formă a conștiinței sociale care cuprinde anumite idei, concepții, convingeri privind normele de conviețuire și de comportare a oamenilor în raporturile dintre ei și față de societate. 2. (Fam.) Mustrare, dojană. 3. Parte a unei fabule care conține o învățătură; concluzie moralizatoare desprinsă dintr-o scriere literară. [Cf. fr. morale, lat. moralis]. Vezi definitia »

CONTRAEXPERTÍZĂ s.f. Expertiză făcută spre a verifica o expertiză anterioară. [Cf. fr. contre-expertise]. Vezi definitia »

SMOTOCEÁLĂ, smotoceli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei; păruială, chelfăneală. – Smotoci + suf. -eală. Vezi definitia »

GLIPTOTÉCĂ, gliptoteci, s. f. Colecție de pietre prețioase sau semiprețioase gravate; p. ext. muzeu (sau secție într-un muzeu) în care se păstrează asemenea colecții. – Din fr. glyptothèque, germ. Glyptothek. Vezi definitia »

fáidă (-de), s. f. – (Trans. de Vest, Banat) Cîștig, profit. Sb. fajda, din tc. faide (DAR). Vezi definitia »