CODÍȚĂ, codițe, s. f. 1. Diminutiv al lui coadă. ♦ Semn grafic care intră în alcătuirea unor litere. 2. Fig. Om lipsit de caracter și personalitate, care servește ca unealtă a cuiva; codoș (2). 3. (În legătură cu o știre, un zvon) Adaos, înfloritură, exagerare. – Coadă + suf. -iță. Vezi definitia »

BRODEÁLĂ, brodeli, s. f. (Rar) Potrivire (de vorbe, de întâmplări). – Din brodi + suf. -eală. Vezi definitia »

cípcă s.f. (reg.) 1. împletitură făcută cu acul; dantelă, horbotă, spițură. 2. panglică, fundă, cordea, cordică, petele. 3. brățară. Vezi definitia »

XILIDÍNĂ s.f. Compus derivat din xilen, folosit la fabricarea coloranților și a medicamentelor. [< fr. xylidine]. Vezi definitia »

PRIMADÓNĂ s.f. Primă solistă a unui teatru de operă sau de operetă. [< fr. prima donna, it. primadonna]. Vezi definitia »