BORCEÁG, s. m., (2, 3) borceaguri, s. n. 1. Numele a două plante din familia leguminoaselor: a) măzăriche; b) plantă erbacee agățătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie și cu fructele în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. Amestec de leguminoase și cereale, cultivate pentru nutreț. 3. Semănătură de borceag (2). – Bg. borčak. Vezi definitia »

CĂPENEÁG, căpeneaguri, s. n. (Înv.) Haină lungă și largă care acoperă tot corpul. [Var.: chepeneág s. n.] – Din magh. köpenyeg. Vezi definitia »

vag adj. m., f. vágă; pl. m. și f. vagi . Vezi definitia »

mulăceág, mulăceáguri, s.n. (reg.) petrecere, chef, ospăț. Vezi definitia »

ZIGZÁG, zigzáguri, s.n. ~ ◊ Loc. adv. În zigzag (sau în zigzaguri) = ~. Vezi definitia »