ȘTÉMPEL, ștempele, s. n. 1. (Tipogr.) Vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă. 2. (Reg.) Pecete, ștampilă. – Din germ. Stempel. Vezi definitia »

GEL, geluri, s. n. (Chim.) Substanță coloidală cu consistență vâscoasă și însușiri specifice deopotrivă lichidelor și solidelor. – Din fr. gel. Vezi definitia »

VORSPIEL FÓRȘPIL/ s. n. (muz.) introducere, preludiu, uvertură. (< germ. Vorspiel) Vezi definitia »

zel s. n. Vezi definitia »

miel, miei s. m. (glum.) penis. Vezi definitia »