VIOLONCÉL s. n. instrument muzical cu coarde și arcuș, din familia violinei, mult mai mare și cu un timbru mai grav; cello. (< fr. violoncelle, it. violoncello) Vezi definitia »

NĂDRĂGÉL, nădrăgei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nădrag. – Nădrag + suf. -el. Vezi definitia »

BLONDEL [blõdél], Maurice (1861-1949), filozof francez. Autorul unei teorii a acțiunii în sens larg în care ideea transcendenței divine apare ca singura capabilă să confere certitudine omului („Acțiunea”, „Ființa și ființele”). Vezi definitia »

CÁNDEL s.n. Zahăr cristalizat în prisme transparente. [< germ. Kandel(zucker)]. Vezi definitia »

TROMPE L'OEIL s.n. (Arte) Pictură murală care dă la distanță iluzia realității. [Pron. tromp-l'öi. / < fr. trompe l'oeil]. Vezi definitia »