PLACENTÁR, -Ă adj. 1. Referitor la placentă, al placentei. 2. Cu placentă. // s.n.pl. Mamifere la care schimburile nutritive dintre organismul matern și pui se face prin intermediul placentei (1). [Cf. fr. placentaire(s)]. Vezi definitia »

MAÁR s.n. (Geol.) Depresiune rotundă, asemănătoare unui crater de dimensiuni relativ mici, mărginită de un val alcătuit din tufuri vulcanice sau din material care nu este de origine magmatică. [< engl. maar, fr. maar]. Vezi definitia »

FLUIERÁR, fluierari, s. m. 1. Persoană care cântă din fluier (1); fluieraș (2). 2. (Reg.) Meșter care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor păsări care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscută are capul și spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung și subțire și picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar. Vezi definitia »

ECHIMOLECULÁR, -Ă adj. (despre un amestec) alcătuit din diferite substanțe având același număr de molecule. (< fr. équimoléculaire) Vezi definitia »

COMPTUÁR s.n. v. contoar (1) [în DN]. Vezi definitia »