AUTOFLAGELÁȚIE, autoflagelații, s. f. Autoflagelare. – Din auto¹- + flagelație. Vezi definitia »

CHIMIATRÍE s. f. teorie medicală învechită potrivit căreia procesele psihice se datorează unor reacții chimice. (< fr. chimiatrie) Vezi definitia »

ROENTGENTERAPÍE s.f. Terapie cu raze roentgen; radioterapie. [Gen. -iei. / cf. fr. röntgenthérapie, germ. Röntgentherapie]. Vezi definitia »

DIAFANOSCOPÍE s.f. Examen al cavităților interne ale corpului prin transparență sub acțiunea unei surse luminoase; diascopie. [Pron. di-a-, gen. -iei. / < fr. diaphanoscopie]. Vezi definitia »

CONVÉCȚIE s. f. 1. deplasare a unei mase de aer în sens vertical. 2. trecere prin câmpuri fluide a curentului electric sau a căldurii, datorită deplasării particulelor lor componente. 3. (med.) metodă de pierdere a energiei calorice prin deplasarea aerului cald în jurul organului cutanat și înlocuirea lui cu aer rece. (< fr. convection, lat. convectio) Vezi definitia »