CEMENTÁȚIE, cementații, s. f. 1. (Chim.) Cementare. 2. Întărire și pierdere a elasticității suprafeței lemnului. 3. (Geol.; în sintagma) Zonă de cementație = zonă din scoarța pământului în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. – Din fr. cémentation. Vezi definitia »

CARTOFILÍE s.f. Ramură a filateliei care se ocupă cu colecționarea, studierea și expunerea cărților poștale ilustrate. (din fr. cartophilie) Vezi definitia »

DIAFANOSCOPÍE s.f. Examen al cavităților interne ale corpului prin transparență sub acțiunea unei surse luminoase; diascopie. [Pron. di-a-, gen. -iei. / < fr. diaphanoscopie]. Vezi definitia »

GALACTOZURÍE s.f. (Med.) Prezență a galactozei în urină. [Gen. -iei. / < fr. galactosurie]. Vezi definitia »

EXORÁȚIE s.f. (Liv.) Rugă, implorare făcută cu scopul de a îndupleca pe cineva. [< lat. exoratio, fr. exoration]. Vezi definitia »