sălbátic (sălbátică), adj. – Neîmblînzit, necultivat, natural, frust, rău. – Var. sălbatec. Megl. sălbatic. Lat. salvatĭcus (Diez, I, 365; Pușcariu 1497; REW 7922, Rosetti, I, 59), cf. it. salvatico, prov. salvatge, fr. sauvage. – Der. sălbătici (var. însălbătici, (în)sălbătăci), vb. (a <se> face sălbatic); sălbăticie (var. sălbatăcie), s. f. (stare de sălbatic; Trans., fiară); sălbăticime (var. sălbătăcime, sălbăticiune, sălbătăciune), s. f. (fiară; animal sălbatic); sălbăticos, adj. (sălbatic); sălbăție, s. f. (plantă, Lolium temulentum), numită poate astfel datorită proprietăților sale narcotice. Din rom. provine rut. silvatici „spiriduș” (Candrea, Elemente, 409). Vezi definitia »

PROTÉIC, -Ă, proteici, -ce, adj. 1. Cu caracter schimbător, variabil. ♦ (Despre unele substanțe) Care își schimbă necontenit forma; nestatornic. 2. (Biol.) Care se referă la protide sau la proteine, care aparține protidei sau proteinei. [Pr.: -te-ic] – Din fr. protéique. Vezi definitia »

OMOTÉTIC, -Ă adj. Care prezintă omotetie. [< fr. homothétique]. Vezi definitia »

LINDÍC, lindíce, s.n. Clitoris. (din lat. landīca, cf. v. fr. landie; modific. de suf. *landicŭla nu pare să fie necesară; în privința păstrării literei d înaintea lui i cf. ridica; din rom. provine magh. lindik) [morf. și DMLR] Vezi definitia »

ORTOCROMÁTIC, -Ă adj. (despre emulsii și materiale fotografice) sensibil la toate radiațiile luminoase, afară de roșu. (< fr. orthochromatique) Vezi definitia »