CUVÉTĂ s.f. (Geol.) Sinclinal scurt, având lățimea bazei aproape egală cu lungimea, cu un contur aproape circular. ◊ Cuveta lacului = teren ocupat de un lac de acumulare până la nivelul crestei barajului; chiuvetă (2). [< fr. cuvette]. Vezi definitia »

APODÓZĂ, apodoze, s. f. Partea a doua a unei perioade condiționale, care conține consecința primei părți. – Din fr. apodose. Vezi definitia »

GÍGĂ s. f. 1. vechi dans englez, de origine populară, cu mișcare săltăreață; melodia corespunzătoare. ◊ ultima parte a unei suite instrumentale, după sarabandă. 2. vechi instrument cu coarde și arcuș, cu spatele bombat. (< fr. gigue, it. giga) Vezi definitia »

CRIOTÉHNICĂ s. f. ansamblul tehnicilor de producere și utilizare a temperaturilor foarte joase. (< fr. cryotechnique) Vezi definitia »

SPINÉTĂ s. f. vechi instrument muzical cu coarde și claviatură, asemănător clavecinului. (< it. spinetta) Vezi definitia »