Definita cuvantului peninsular
PENINSULÁR, -Ă, peninsulari, -e, adj. Care aparține unei peninsule, privitor la o peninsulă, care se află pe o peninsulă; de peninsulă, caracteristic unei peninsule. ♦ (Substantival) Locuitor al unei peninsule. ♦ Spec. Care este caracteristic Peninsulei Italice ori Iberice sau italienilor ori spaniolilor. ♦ (Substantivat, m.) Italian. – Din fr. péninsulaire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu peninsular
BINOCULÁR, -Ă adj. 1. Cu două oculare. ♦ Pentru amândoi ochii. 2. Văzut cu ambii ochi. [Cf. fr. binoculaire]. Vezi definitia »
IPOTECÁR, -Ă adj. garantat printr-o ipotecă. ♦ credit ~ = credit care are la bază însăși proprietatea ce face obiectul împrumutului convenit prin ipotecă. (< fr. hypothécaire) Vezi definitia »
AMÁR, -Ă, amari, -e, adj., amaruri, s. n. I. Adj. 1. (Despre alimente, băuturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necăjit. ◊ Expr. Pâine amară = mijloace de existență câștigate cu multă trudă. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strașnic, cumplit. 3. Fig. Răutăcios. II. S. n. 1. Jale, tristețe; suferință, chin, necaz. ◊ Expr. A-și înghiți amarul = a suferi în tăcere. A-și vărsa amarul = a face destăinuiri, a-și spune durerea, suferința. ♦ (Cu valoare de interjecție) Vai! 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mulțime, grămadă. Amar de vreme. – Lat. amarus. Vezi definitia »
FAR, faruri, s. n. 1. Construcție înaltă prevăzută cu o sursă de lumină puternică, pentru semnalarea la distanță a punctelor importante situate de-a lungul liniilor de navigație maritimă. 2. Corp de iluminat (la automobile, locomotive etc.) care proiectează lumina într-o anumită direcție sub forma unui fascicul divergent. – Din fr. phare, lat. pharus, it. faro. Vezi definitia »
CORNICULÁR, corniculari, s. m. Soldat roman atașat pe lângă un centurion sau un tribun. – Din lat. cornicularius. Vezi definitia »