CARÁCĂ s. f. navă cu vele, cu catargul principal foarte înalt, la portughezi, spanioli și italieni. (< fr. caraque, it. caracca) Vezi definitia »

ENDOFLEBÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a tunicii interne a venelor. [< fr. endophlébite]. Vezi definitia »

iríță s. f. – 1. Varietate de grîu timpuriu. – 2. Cuscută, cuscuta-inului (Cuscuta europaea). – Var. ieriță. Sl. jarica, erica (Cihac, II, 149; Conev 47; Drăganu, Dacor., V, 328), cf. bg., slov., cr., rus. jarica, pol. jarzyca. Sensul al doilea este rezultat al unei confuzii cu iniță. Aceleiași rădăcini sl. îi aparține ghircă (var. hircă, ircă), s. f. (varietate de grîu timpuriu, Triticum durum), din sl. jarka, rus., rut. girka. Ariuș, adj. (timpuriu, se spune în Olt. și Banat despre anumite varietăți de mere), pe care Drăganu, Dacor., V, 328, îl derivă din sb. jaruch „timpuriu”, pare a fi suferit în fonetism influența mag. erös „tare”, de unde provine și iriș, adv. (Trans., mult, considerabil). Vezi definitia »

MITUIÁLĂ, mituieli, s. f. Mituire; (concr.) mită. [Pr.: -tu-ia-] – Mitui + suf. -eală. Vezi definitia »

pleftureálă, plefturéli, s.f. (reg.) ocară, jignire, ofensă, insultă, înjosire. Vezi definitia »