Definita cuvantului iriță
iríță s. f. – 1. Varietate de grîu timpuriu. – 2. Cuscută, cuscuta-inului (Cuscuta europaea). – Var. ieriță. Sl. jarica, erica (Cihac, II, 149; Conev 47; Drăganu, Dacor., V, 328), cf. bg., slov., cr., rus. jarica, pol. jarzyca. Sensul al doilea este rezultat al unei confuzii cu iniță. Aceleiași rădăcini sl. îi aparține ghircă (var. hircă, ircă), s. f. (varietate de grîu timpuriu, Triticum durum), din sl. jarka, rus., rut. girka. Ariuș, adj. (timpuriu, se spune în Olt. și Banat despre anumite varietăți de mere), pe care Drăganu, Dacor., V, 328, îl derivă din sb. jaruch „timpuriu”, pare a fi suferit în fonetism influența mag. erös „tare”, de unde provine și iriș, adv. (Trans., mult, considerabil).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iriță
AMERICA LATINĂ, denumire generică a țărilor care ocupă America de Sud și America Centrală istmică și insulară (la sud de Rio Bravo del Norte). Denumirea provine de la faptul că în aceste țări predomină limbile de origine romanică. Pe terit. A.L. sînt 33 de state și cîteva teritorii dependente, însumînd o supr. de c. 450 mil. loc. (1989). În 18 țări, limba oficială este spaniola, în 12 engleza, iar în celelalte se vorbește portugheza (Brazilia), franceza (Haiti) și olandeza (Surinam). 10 la sută din populația A.L. vorbește limbile amerindiene. Vezi definitia »
ANTIENZÍMĂ s. f. substanță care inhibă acțiunea unei enzime. (< fr. antienzyme) Vezi definitia »
LÁMPĂ s.f. 1. Aparat fix sau portativ care produce lumină. ◊ Lampă de radio = tub electronic. 2. Aparat portativ folosit ca sursă de căldură pentru anumite operații. [Pl. lămpi, (rar) lampe. / cf. germ. Lampe, fr. lampe, it. lampa < gr., lat. lampas]. Vezi definitia »
balalaică, balalaice, s. f. (intl., înv.) pistol, armă de foc Vezi definitia »
ESCHÍLĂ s. f. mic fragment dintr-un os fracturat. (< fr. esquille) Vezi definitia »