DÚCĂ¹ s. f. (De obicei precedat de prep. „de”, „la”, „pe”) Plecare, drum, călătorie. ◊ Expr. A fi pe ducă = a fi pe sfârșite; a fi pe moarte. – Din duce¹. Vezi definitia »

ELÍNDĂ s.f. Grindă metalică la unele drage și la escavatoarele cu cupe, care susține lanțul port-cupe. [< fr. élinde]. Vezi definitia »

RĂBUFNITÚRĂ, răbufnituri, s. f. (Rar) Zgomot surd și puternic; răbufnire. – Răbufni + suf. -tură. Vezi definitia »

NETEMPERÁNȚĂ s. f. v. INTEMPERANȚĂ. (Livr.) Necumpătare, netemperanță. [DEX '98] Vezi definitia »

CLÁMĂ s. f. piesă de metal, care servește pentru prins hârtii, părul etc.; agrafă. (< germ. Klammer) Vezi definitia »