ȚUGUITÚRĂ, țuguituri, s. f. Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. -itură. Vezi definitia »

EXUBERÁNȚĂ, exuberanțe, s. f. 1. Însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate. 2. (Rar) Bogăție, belșug, abundență; varietate. – Din fr. exubérance, lat. exuberantia. Vezi definitia »

HISPANÍSTICĂ s. f. Disciplină care studiază limba și culturile spaniole. – Din germ. Hispanistik. Vezi definitia »

SANTÍNĂ, santine, s. f. Spațiu în fundul unei nave, unde se strâng apele de condensare, de infiltrație etc. (care sunt eliminate apoi cu ajutorul pompelor). – Din fr. sentine. Vezi definitia »

GHIRLÁNTĂ, ghirlante, s. f. V. ghirlandă. Vezi definitia »