MÁCULĂ s.f. (Liv.) Pată ♦ Modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare. ♦ Porțiune a unui organ vegetal diferit colorată de fondul general. [Cf. lat. macula, fr. macule]. Vezi definitia »

PIUNÉZĂ s. f. cuișor cu o floare foarte mare la un cap, pentru fixat desene, planșe. (< fr. punaise) Vezi definitia »

CARPOLÍZĂ s. f. disociere a carpelelor sudate. (< fr. carpolyse) Vezi definitia »

CASCÁDĂ s. f. 1. cădere naturală de apă de la o mare înălțime; cataractă². 2. (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade. ♦ ~ de râs = râs sacadat și prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice. 3. montaj în ~ = mod de legare a unor aparate, mașini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieșirea elementului anterior. ♦ succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat. 4. cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador. (< fr. cascade) Vezi definitia »

strădănuiálă, strădănuiéli, s.f. (înv. și reg.) strădanie, caznă, chin, efort, muncă, osteneală, trudă, zbatere. Vezi definitia »