adulmecá (-c, -át), vb. – A simți prin miros prezența unui animal, a omului etc. – Var. adulma. Origine obscură. Posibil din lat. *adŏsmāre, de la *ŏsmāre (din gr. ὀσμάω „a adulmeca”, ὀσμή „miros”). Din *ŏsmāre provin sp. husmear, it. ormare (ven. usmar), rom. urma; din *adŏsmāre › *adŏrmāre provin it. aormare (REW 6112; Prati) și rom. adulma. Adulmeca presupune un der. lat. *adŏsmĭcāre; dar chiar așa, der. este dificilă din punct de vedere fonetic. Pușcariu 29 (urmîndu-l pe Hasdeu 386) presupune un lat. *adolmicare, de la olere (cf. DAR). Philippide, Principii, 295, se gîndea la o der. directă de la urmă; iar Pascu, I, 181, propune lat. *adŏrmĭcāre. – Der. adulmecător, adj. (care are miros bun). Vezi definitia »

CRUCIFICÁ vb. I. tr. A executa un condamnat, omorându-l prin țintuire pe cruce; a răstigni. [P.i. crucífic. / cf. fr. crucifier, lat. crucifigere – a țintui pe cruce]. Vezi definitia »

COMPLEXIFICÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni (mai) complex. (< complex + -ifica) Vezi definitia »

MALȚIFICÁ, malțífic, vb. I. Tranz. A transforma orzul sau alte cereale în malț. – Malț + suf. -ifica. Vezi definitia »

străuaneásca s.f. art. (reg.) numele unui dans popular care se execută la nuntă după terminarea mesei; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »