crétă (créte), s. f. – Obiect folosit la scrisul pe tablă, fabricat din sulfat de calciu. – Var. (înv.) crită, (Mold.) cridă. Lat. creta (sec. XIX), var. prin intermediul pol. krijda. Vezi definitia »

GLABÉLĂ s.f. (Anat.) Regiune cuprinsă între sprâncene. [< fr. glabelle]. Vezi definitia »

ANDROSTERÓNĂ s. f. Hormon sexual masculin care se prepară prin izolare din urină. – Fr. androstérone. Vezi definitia »

CUVIÍNȚĂ, cuviințe, s. f. Regulă de bună conduită, atitudine sau purtare cuviincioasă; politețe, decență. ◊ Loc. adv. După cuviință = așa cum trebuie. ◊ Expr. A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviință = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit. Cele de cuviință = cele trebuincioase, cele ce se cuvin. [Pr.: -vi-in-] – Lat. convenientia. Vezi definitia »

BIOTÍNĂ s. f. Vitamina H. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotine. Vezi definitia »