MUZICOTÉCĂ, muzicoteci, s. f. Colecție de piese muzicale; p. ext. mobilă în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru audierea muzicii. – Din fr. musicothèque. Vezi definitia »

DIATÉCĂ, diateci, s. f. Colecție de diapozitive și de diafilme. [Pr.: di-a-] – Dia[film] + suf. -tecă. Vezi definitia »

sărăcitúră s.f. (reg.; deprec.) om foarte sărac, foarte nenorocit. Vezi definitia »

făfălúgă, făfălúgi, s.f. (reg., înv.) 1. figură comică, curioasă. 2. bufon, farsor, măscărici. 3. glumă proastă. Vezi definitia »

ENCÍCLICĂ s.f. Circulară oficială a papei către preoți sau episcopi. [Cf. fr. encyclique, it. enciclica, lat.t., gr. enkyklos – circular]. Vezi definitia »