monétă (monéte), s. f. – Ban de metal. – Var. monedă. Lat. (it.) moneta (sec. XIX), var., din ven. moneda, prin intermediul ngr. μονέδα (Graur, BL, IV, 103; Gáldi 211). – Der. monetar, adj.; monetărie, s. f. (locul unde se fabrică monedă); monetiza, vb. (a bate monedă; a mercantiliza). Vezi definitia »

îngâmfálă s.f. (înv.) îngâmfare. Vezi definitia »

PĂCĂLEALĂ ciumecărie, ciușderie, clapă, cocaială, ducere, fentă, pârleală, plasă, țeapă, vrajă. Vezi definitia »

ȚÂNCĂ, țânce, s. f. (Fam.; rar) Fetiță, copiliță. – Tânc + suf. -ă. Vezi definitia »

PUTREZEÁLĂ, putrezeli, s. f. Putrezire. – Putrezi + suf. -eală. Vezi definitia »