BRUFTUIÁLĂ, bruftuieli, s. f. (Reg.) Ceartă, ocară; bruscare. ♦ Bătaie. – Din bruftui + suf. -eală. Vezi definitia »

píuă (píue), s. f. – 1. Vas de pisat. – 2. Dîrstă. – 3. (Înv.) Tun primitiv. – 4. Parte a șteampului, scobitură în instalații, broască, piuliță. – Var. pivă. Lat. pilla în loc de pila (Pușcariu 1327; Candrea-Dens., 1387; REW 6496). Forma cu ll apare la Du Cange; var., ca în măduvă. Pl. piue, piuă nu se folosește în prezent. – Der. piuar, s. m. (dîrstar); piuliță, s. f. (vas de pisat; piesă cu filet). Vezi definitia »

ȘEF DE BANDĂ caid, capelmaistru, carete, călifar, faraon, jupânar, mahăr, naș, pașă, regizor, shogun, staroste. Vezi definitia »

MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. ♦ Fig. Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. – Cf. bg. močilo. Vezi definitia »

HEMOSTÁZĂ s. f. oprire a unei hemoragii. (< fr. hémos-taze) Vezi definitia »