CORTÍNĂ, cortine, s. f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte sala de spectacol de scena și care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părți, marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unui fragment de spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă și care este folosită, în caz de incendiu, pentru a împiedica extinderea focului. – Din it. cortina. Vezi definitia »

SONÉTĂ, sonete, s. f. Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec (II 2) care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) piloții în sol (de obicei pe fundul unei ape), menținându-i totodată în poziția prescrisă. – Din fr. sonnette. Vezi definitia »

șuruitúră, șuruitúri, s.f. (reg.) zgârietură făcută pe piele cu unghiile sau cu un obiect ascuțit. Vezi definitia »

SPURCOÁICĂ, spurcoaice, s. f. (Ornit.) Spurcaci. – Din spurc + suf. -oaică. Vezi definitia »

TOCMÁLĂ s. f. v. tocmeală. Vezi definitia »