BAOBÁB s. m. arbore din regiunile tropicale de mărimi uriașe. (< fr. baobab) Vezi definitia »

CARÁB s. m. coleopter alergător cu capul alungit, de culoare aurie și cu picioare lungi, care se hrănește cu viermi, larve. (< fr. carabe, lat. carabus, gr. karabos, crab) Vezi definitia »

CVADRISILÁB s. n. cuvânt cvadrisilabic; tetrasilab. (< fr. quadrisyllabe) Vezi definitia »

slab (-bă), adj. – 1. Uscat, macru, fără grăsime. – 2. Debil, firav, plăpînd. – 3. Indulgent, blînd, fricos. – 4. Insuficient, defectuos, deficitar. – 5. Fragil, friabil. – Mr., megl. slab. Sl. slabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 346), cf. bg., sb., cr., slov. slab, ceh. slaby. Uz general (ALR, I, 62). – Der. slăban, adj. (slab, uscățiv, paralitic), din sl. slabŭ și noga „picior” (bg. slabonog, Conev 90); slăbănogi, vb. (a paraliza; a-și pierde vlaga, a se debilita); slăbătură, s. f. (momîie, sperietoare; persoană sau animal fără putere, slab); slăbănogie (var. slăbănogeală), s. f. (lipsă de putere); slăbi, vb. (a deveni slab; a pierde puterile; a debilita; a micșora, a reduce; a relaxa; a lăsa, a lăsa în pace; a se debilita; a se micșora; a se relaxa), mr. slăghire, din sl. slabiti; slăbiciune (var. Mold. slăbăciune), s. f. (debilitate, slăbire; defect, punct slab); slăbie, s. f. (înv. și Trans., debilitate, decadență); slabină, s. f. (Banat, coapsă, șold), din sb. slabina (Candrea); slăbuț (var. slăbulean, slăbușor, Maram. slăbotean), adj. (cam slab); slăbitor, adj. (care slăbește). Vezi definitia »

DISILÁB s.m. Picior de vers de două silabe. ♦ Cuvânt cu două silabe. [< fr. dissyllabe]. Vezi definitia »