PERPETUÁRE s. f. faptul de a (se) perpetua; perpetuație. ♦ ă speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. (< perpetua) Vezi definitia »

DECOMPENSÁRE, decompensări, s. f. Stare de epuizare sau de depășire a resurselor funcționale ale unui organ bolnav; decompensație. – V. decompensa. Vezi definitia »

ÎNCĂRUNȚÍRE s. f. Faptul de a încărunți. – V. încărunți. Vezi definitia »

RINDELUÍRE, rindeluiri, s. f. Acțiunea de a rindelui și rezultatul ei; rindeluit. – V. rindelui. Vezi definitia »

OBSCURÁRE s.f. Acțiunea de a obscura și rezultatul ei. [< obscura]. Vezi definitia »