Definita cuvantului anatemă
ANATÉMĂ, anateme, s. f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie. [Acc. și: anátemă] – Din ngr. anáthema.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu anatemă
OTRÁVĂ, otrăvuri, s. f. 1. Substanță chimică toxică, care, introdusă sau formată în organism, provoacă tulburări importante, leziuni grave etc. și uneori moartea; venin. 2. Fig. Ceea ce provoacă un rău (moral), un necaz, o supărare; p. ext. amărăciune, răutate, venin. ♦ Epitet dat unei persoane foarte rele. [Pl. și: otrăvi] – Din sl. otrava. Vezi definitia »
FÁUNĂ s. f. 1. totalitatea animalelor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică etc. 2. (peior.) grup de oameni care frecventează localuri de moravuri ușoare. (< fr. faune) Vezi definitia »
GLANDÚLĂ, glandule, s. f. Glandă mică. – Din fr. glandule, lat. glandula. Vezi definitia »
LITOGENÉZĂ s. f. Ansamblu de procese care au dus la formarea rocilor sedimentare. – Din fr. lithogenèse. Vezi definitia »
plástă1, pláste, s.f. (reg.) 1. claie de fân, căpiță de fân, de cereale. 2. fiecare dintre bețele dinăuntrul unui stup de nuiele, de papură, care servesc la susținerea fagurilor. Vezi definitia »