OXALURÍE s. f. prezența excesivă a acidului oxalic în urină. (< fr. oxalurie) Vezi definitia »

COPROFAGÍE s. f. 1. ingerare de excremente, tulburare gravă la unii bolnavi mintali; scatofagie. 2. însușire a insectelor coprofage. (< fr. coprophagie) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

CISTOPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a vezicii urinare (cistită etc.). (< fr. cystopexie) Vezi definitia »

CARDIOMALACÍE, cardiomalacii, s. f. (Med.) Distrofie a miocardului prin infiltrarea fibrei musculare cu grăsimi. [Pr.: -di-a-] – Din fr. cardiomalacie. Vezi definitia »