ROMÁNIC, -Ă adj. descendent din romani. ♦ limbi če = grup de limbi care au la bază limba latină; neolatin. ◊ care se ocupă cu limbile romanice. ♦ artă ~ă = artă dezvoltată, în arhitectură, în țările europene, supuse influenței catolice, în sec. X-XIII, care preia unele trăsături ale artei bizantine și în special elemente din arta carolingiană (severitate, masivitate și robustețe, volume prismatice și cilindrice ale navelor, absidelor și turnurilor etc.). (< it. romanico, germ. romanisch) Vezi definitia »

AUTOMÁTIC, -Ă, automatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) De automat. [Pr.: a-u-] – După fr. automatique. Vezi definitia »

EUROATLÁNTIC, -Ă adj. referitor la țările Europei care aparțin Alianței Atlanticului de Nord (NATO). (< euro¹- + atlantic) Vezi definitia »

TRANSOCEÁNIC, -Ă, transoceanici, -ce, adj. s. n. 1. Adj. Care este situat dincolo de ocean, de peste ocean; care se face între mai multe oceane. 2. S. n. Navă (comercială) de mare tonaj folosită pentru transportul între porturi situate de o parte și de alta a unui ocean. – Din fr. transocéanique. Vezi definitia »

slugărélnic, slugărélnică, adj. (înv.) 1. (despre oameni) slugarnic. 2. săritor (la treburi, la ajutat). Vezi definitia »