FUNCȚIONALÍSM s. n. Curent în arhitectura secolului al XX-lea, care are în vedere în primul rând necesitatea corespondenței dintre formă și funcție, astfel încât aceasta din urmă să fie determinantă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. fonctionnalisme (după funcțional). Vezi definitia »

MERCURÍSM s. n. intoxicație cu mercur. (< fr. mercu-risme) Vezi definitia »

MONÍSM s.n. (op. dualism) Explicarea consecventă a tot ceea ce există printr-un singur principiu: materia (monismul materialist) sau spiritul (monismul idealist). [< fr. monisme, cf. gr. monos – singur]. Vezi definitia »

SULFHIDRÍSM s. n. intoxicație profesională prin inhalarea de hidrogen sulfurat. (< fr. sulfhydrisme) Vezi definitia »

MAGNETOTROPÍSM s. n. curbare a organelor plantelor sub influența forței magnetice. (< fr. magnétotropisme) Vezi definitia »