Definita cuvantului elocvență
ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu elocvență
SPERMOSFÉRĂ s. f. strat de sol care înconjură semințele în curs de germinare. (< fr. spermosphère) Vezi definitia »
cârmoájă s.f. (reg.) resturi, fărâmituri, coji de pâine uscată sau de mămăligă. Vezi definitia »
HIDROPEDÉZĂ s.f. Sudoare abundentă. [< fr. hidropédèse, cf. gr. hidros – sudoare, pedesis – izbucnire]. Vezi definitia »
AUTOGÁRĂ, autogări, s. f. Gară pentru autobuze și autocamioane. – Din auto2 + gară. Vezi definitia »
ÁCIRĂ s. f. v. aceră. Vezi definitia »