CHERATÍTĂ, cheratite, s. f. Inflamație acută sau cronică a corneei. – Din fr. kératite. Vezi definitia »

bárcă (bắrci), s. f. – Ambarcație mică. – Mr., megl. varcă, barcă. It. barca, probabil pe cale orientală: cf. tc., bg. barka, ngr. μτάρκα și βάρkα, alb. barkë. Diez, I, 53 (urmat de Koerting 1232; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) a crezut în mod eronat că este vorba de păstrarea directă a lat. barca. Cuvîntul mr. din ngr. și direct din it. (Ruffini 328). Der. barcagiu, s. m. (luntraș); debarca, vb., pe baza fr. débarquer; îmbarca, vb., ca fr. embarquer; debarcader, s. n., ca fr. débarcadère; îmbarcațiune, s. f., din fr. embarcation. Vezi definitia »

nóimă (nóime), s. f. – Sens, logică, bun-simț. – Mr. noimă, megl. noimă „semnal”. Ngr. νόημα (Cihac, II, 679; Gáldi 213), cf. alb. noimë. Sec. XVIII. Vezi definitia »

BARCHETĂ, barchete, s.f. (În gastronomie) sin. corăbioară. Vezi definitia »

ANTÁNTĂ s.f. 1. Nume pe care îl purtau alianțele militare dintre o serie de state , făcute cu scopuri anexioniste. 2. (Liv.) Înțelegere; alianță. [< fr. entente]. Vezi definitia »