FERÚLĂ s.f. 1. (Ant.) Baston care constituie simbolul demnității sacerdotale. 2. Cârjă episcopală medievală. [< lat., it. ferula, cf. fr. férule]. Vezi definitia »

HEXÓDĂ s.f. (Electr.) Tub electronic cu șase electrozi. [Pl. -de. / < fr. hexode]. Vezi definitia »

cífră (cífre), s. f. – Simbol grafic folosit pentru scrierea numerelor. – Var. cifru, (înv.) țifră. It. cifra (sec. XIX). Var. cifru, înv. cu sensul curent, se folosește mai ales cu sensul de „cheie, soluție”; țifră redă pronunțarea germ. Ziffer. Der. cifra, vb. (a socoti, a calcula; a numerota; refl., a însuma, a aduna); descifra, vb., compus pe baza fr. déchiffrer. Vezi definitia »

BLÓJDINĂ, blojdine, s. f. (Reg.) Scândură îngustă folosită la poditul caselor. – Din blojdă (rar întrebuințat) + suf. -ină. Vezi definitia »

ATETÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare motrice constând din mișcări involuntare, lente, neregulate, localizate mai ales în mâini și picioare. [< fr. athétose, cf. gr. atethos – nefixat]. Vezi definitia »