ESPINGÓLĂ, espingole, s. f. Armă de foc primitivă din bronz, montată pe un pivot. – Din fr. espingole. Vezi definitia »

SUCNÍȚĂ, sucnițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui sucnă. Vezi definitia »

leácă s. f. – Pic, cîtime mică, fărîmă, pișcătură, fir, bob, strop. (Se folosește numai cu art. indef. oleacă „puțin”). Ngr. ὀλιγάϰι dim. al lui ὀλίγο (Cihac, II, 680; Philippide, Principii, 107; Scriban). Ngr. se pronunță și ὀλιάϰι; cf. abruz. licca „un pic”. A ajuns să se confunde cu leac „remediu”, prin obișnuința de a administra medicamentele în cantități foarte mici; din această confuzie rezultă leac, s. n. (pic), de leac (încrucișat cu de loc) „complet, total, fără limite”. Pentru separarea lui o, considerat greșit ca art., cf. strachină și, în sens contrar, omidă. Vezi definitia »

NITUITÚRĂ, nituituri, s. f. Nituire; (concr.) loc unde s-a realizat o nituire. [Pr.: -tu-i-] – Nitui + suf. -tură. Vezi definitia »

PĂLITÚRĂ, pălituri, s. f. Lovitură, izbitură. ♦ Urmă de lovitură; contuzie, rană. – Păli¹ + suf. -tură. Vezi definitia »