STĂRUÍNȚĂ, stăruințe, s. f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată și insistentă; insistență, stăruire, stăruială. ◊ Loc. adv. Cu stăruință = în mod insistent. 2. Perseverență, tenacitate, (într-o acțiune, într-un sentiment etc.). ♦ Silință, străduință într-o acțiune. – Stărui + suf. -ință. Vezi definitia »

DEPÉȘĂ s.f. (Rar) Telegramă. [< fr. dépèche]. Vezi definitia »

supăreálă, supăréli, s.f. (reg.) supărare. Vezi definitia »

HOMOSFÉRĂ s.f. Strat inferior al atmosferei, situat între sol și altitudinea de 100 km, în care constituenții principali (azotul și oxigenul) rămân în aceleași proporții. [Var. omosferă s.f. / < fr. homosphére]. Vezi definitia »

SIMÁNDRĂ, simandre, s. f. (Înv.) Un fel de toacă de metal sau de lemn atârnată la intrarea unei biserici, a unei mănăstiri, în clopotniță etc., în care se lovește cu un ciocan pentru a se anunța începerea slujbei. – Din fr. simandre. Vezi definitia »