STILÍSM s.n. (Liv.) Atenție extremă care se acordă stilului (II, 2); preocupare stilistică. ♦ Rafinament stilistic. [Cf. fr. stylisme, it. stilismo]. Vezi definitia »

SOLITARÍSM s. n. (Livr.) Tendință, înclinație a cuiva de a se izola de oameni, de a trăi în izolare. – Solitar + suf. -ism. Vezi definitia »

CLERICALÍSM s.n. Curent politic reacționar care tinde la extinderea influenței și dominației bisericii asupra vieții sociale, politice și culturale a unei țări. [Cf. fr. cléricalisme]. Vezi definitia »

EXOTÍSM s. n. însușirea de a fi exotic. ◊ tendință în arta și literatura europeană (romantică) de a descrie idilic peisaje și obiceiuri exotice. (< fr. exotisme) Vezi definitia »

NEOTOMÍSM s. n. curent filozofic idealist-subiectiv contemporan, care caută să reînvie doctrina scolastică a lui Toma dÁquino, acceptând primatul puterii ecleziastice asupra celei civile; neoscolastică. (< fr. néo-thomisme) Vezi definitia »