SFÂRȘÍRE, sfârșiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfârși și rezultatul ei; sfârșit¹. ◊ – Loc. adv. (Rar) Fără sfârșire = necontenit, mereu. – V. sfârși. Vezi definitia »

TĂINUÍRE, tăinuiri, s. f. Acțiunea de a tăinui și rezultatul ei; înțelegere ascunsă; sfat ținut în taină. ♦ Infracțiune care constă în primirea sau transferarea unui bun sau în înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând faptul că bunul respectiv provine dintr-o acțiune sancționată de legea penală și urmărind obținerea unui folos material. – V. tăinui. Vezi definitia »

SULIȚÁRE s. f. v. SULIȚA. [DLRM] Vezi definitia »

ȘTIFTUÍRE, știftuiri, s. f. Acțiunea de a știftui și rezultatul ei. – V. știftui. Vezi definitia »

ÎNRĂDĂCINÁRE s. f. Acțiunea de a se înrădăcina. – V. înrădăcina. Vezi definitia »