bileálă s.f. (înv.) pudră albă, suliman alb. Vezi definitia »

fofíncă s.m. (reg.) fonf. Vezi definitia »

NUNȚIATÚRĂ s. f. reprezentanță diplomatică a Vaticanului într-o țară străină. ◊ funcția nunțiului. (< it. nunziatura) Vezi definitia »

MĂGULEÁLĂ, măguleli, s. f. Faptul de a măguli; vorbă sau gest de măgulire; lingușeală; amăgeală. – Măguli + suf. -eală. Vezi definitia »

Plantă erbacee cu frunze mari si flori decorative de culoare albastră sau albă (Borago officinalis), ale cărei frunze cu gust de castravete se consumă crude în salate, iar florile (trecute prin albus si zahăr pudră) sunt folosite ca element de decor pentru salate de fructe si înghe ate. Sin. alior, boran ă. Vezi definitia »