orz s. m. – Plantă erbacee din familia gramineelor. – Mr. ordzu, megl. (u)orz. Lat. hordenm (Pușcariu 1225; Candrea-Dens., 1286; REW 4180); cf. vegl. vuarz, it. orzo, prov., cat. ordi, fr. orge, gal. orjo. – Der. orzar, s. m. (negustor de grîne); orzărie, s. f. (lan de orz); orzișor, s. m. (arpacaș); orzoaică, s. f. (varietate de orz); orzăreț (var. urzăreț), adj. (varietate de pere). Vezi definitia »

TjsRZ0 <a href=„http://mqtqcdwkdnfb.com/”>mqtqcdwkdnfb</a>, [url=http://tfbvqegpqpet.com/]tfbvqegpqpet[/url], [link=http://jdgtpjloqghy.com/]jdgtpjloqghy[/link], http://rxjrdmudreop.com/ Vezi definitia »

qrZ1fj <a href=„http://lkdnzsbpdyhr.com/”>lkdnzsbpdyhr</a>, [url=http://mtmjdpnjcmpe.com/]mtmjdpnjcmpe[/url], [link=http://lbofrfplsaxd.com/]lbofrfplsaxd[/link], http://tchzgrmrodob.com/ Vezi definitia »

dîrz (dîrză), adj. – 1. Îndrăzneț, întreprinzător, avîntat. – 2. Tenace, neclintit, ferm. – Var. (înv.) dîrj. Sl. druzu (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 178; Cihac, II, 91; Conev 100), cf. îndrăzni, bg. durzaĭă „îndrăznesc”. – Der. dîrzie (var. (in)dîrjie), s. f. (curaj, îndrăzneală); dîrzoi, adj. (țeapăn), prin confuzie cu bîrzoi; îndîrji, vb. (a înfuria, a stîrni); înjîrda, vb. (Trans., a ațîța, a asmuți), metateză de la îndîrji (Drăganu, Dacor., VII, 135), probabil cu influența lui joardă „băț” (DAR). Vezi definitia »

sturz (-zi), s. m. – Păsări din genul Turdus (Turdus musicus, T. viscivorus). – Mr. sturdzu. Lat. tŭrtus (Pușcariu 1665; REW 8999). Ipoteza unei contaminări cu sturnus, pentru a explica pe s- (REW) nu pare necesară; și mai puțin forma *turdĕus (Pușcariu), pentru a-l explica pe z, care vine de la pl. (Byck-Graur 26; cf. Geheeb 41). Vezi definitia »