Definita cuvantului dîrz
dîrz (dîrză), adj. – 1. Îndrăzneț, întreprinzător, avîntat. – 2. Tenace, neclintit, ferm. – Var. (înv.) dîrj. Sl. druzu (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 178; Cihac, II, 91; Conev 100), cf. îndrăzni, bg. durzaĭă „îndrăznesc”. – Der. dîrzie (var. (in)dîrjie), s. f. (curaj, îndrăzneală); dîrzoi, adj. (țeapăn), prin confuzie cu bîrzoi; îndîrji, vb. (a înfuria, a stîrni); înjîrda, vb. (Trans., a ațîța, a asmuți), metateză de la îndîrji (Drăganu, Dacor., VII, 135), probabil cu influența lui joardă „băț” (DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dîrz
borz (-oárză), adj. – 1. Zbîrlit, cu părul răsculat. – 2. (S.m.) Bau-bau, sperietoare. Mag. borzas (Cihac, II, 484); borzos (Gáldi, Dict., 110). – Der. boarză, s.f. (negrușcă, Nigella damascena); borză, s.f. (gîndac, Blaps mortisaga); Borzilă, s.m. (nume propriu de bou); borzoș, adj. (zbîrlit). Cf. sborși. Vezi definitia »
BEDNORZ, Johannes Georg (n. 1950), fizician german. Stabilit în Elveția. Împreună cu A.K. Müller a sintetizat noi compuși chimici – oxizi de cupru și lantan – care prezentau proprietăți supraconductoare la temperaturi mai mici de 30 K. A descoperit fenomenul supraconductibilității la materialele ceramice. Premiul Nobel (1987), împreună cu A.K. Müller. Vezi definitia »
qrZ1fj <a href=„http://lkdnzsbpdyhr.com/”>lkdnzsbpdyhr</a>, [url=http://mtmjdpnjcmpe.com/]mtmjdpnjcmpe[/url], [link=http://lbofrfplsaxd.com/]lbofrfplsaxd[/link], http://tchzgrmrodob.com/ Vezi definitia »
dîrz (dîrză), adj. – 1. Îndrăzneț, întreprinzător, avîntat. – 2. Tenace, neclintit, ferm. – Var. (înv.) dîrj. Sl. druzu (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 178; Cihac, II, 91; Conev 100), cf. îndrăzni, bg. durzaĭă „îndrăznesc”. – Der. dîrzie (var. (in)dîrjie), s. f. (curaj, îndrăzneală); dîrzoi, adj. (țeapăn), prin confuzie cu bîrzoi; îndîrji, vb. (a înfuria, a stîrni); înjîrda, vb. (Trans., a ațîța, a asmuți), metateză de la îndîrji (Drăganu, Dacor., VII, 135), probabil cu influența lui joardă „băț” (DAR). Vezi definitia »
DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. 1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ♦ Aprig, înverșunat. 2. Neînduplecat, neclintit; p. ext. îndărătnic, încăpățânat. 3. Mândru, semeț, țanțoș. [Pl. și: (m.) dârzi, (f.) dârje] – Slav (v. sl. drǔzǔ). Vezi definitia »