BOGOMILÍSM (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrină creștină eretică de esență maniheistă bazată pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creează lumea spirituală veșnică și nevăzută) și răului (Satan, care creează lumea vizibilă: pămînt, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din două forțe antagonice: trupul stăpînit de Satan, și sufletul, stăpînit de Dumnezeu. Influențată de gnosticism și de pavlicieni, a influențat la rîndul său, pe catari. Potrivit unei tradiții promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat între 927 și 950 în Bulgaria. Larg răspîndită în Pen. Balcanică în sec. 10-14 (pînă în sec. 17 ca sectă). Ideile b. și-ai găsit ecou și în miturile cosmogonice românești. Vezi definitia »

MARXISM-LENINÍSM s. n. concepția despre lume și viață, ideologia revoluționară a clasei muncitoare și a partidului său comunist, elaborată de K. Marx și F. Engels și dezvoltată de V. I. Lenin în noile condiții istorice. (< rus. marksizm-leninizm) Vezi definitia »

Microorganism care viețuiește în medii cu temperaturi ridicate. Multe fac parte din grupul Archea. Vezi definitia »

PRACTICÍSM s. n. predilecție spre activitatea practică. ◊ simț, spirit practic. (< rus. prakticizm, germ. Praktizismus) Vezi definitia »

BELICÍSM s. n. atitudine, doctrină a celor care preconi-zează folosirea forței, a războiului. (< fr. bellicisme) Vezi definitia »