PLOD, plozi, s. m., ploduri, s. n. 1. S. m. (Astăzi peior.) Copil (mic). 2. S. n. Germen, embrion; rod. – Din sl. plodŭ. Vezi definitia »

triód s. n., pl. trioduri (trioade) Vezi definitia »

zăvód (-ózi), s. m. – Cîine de pază. – Var. zăvoi. Origine obscură, probabil din sl. zavoditi „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 471). Vezi definitia »

EPISÓD s. n. 1. parte a acțiunii în vechea tragedie greacă, între două intervenții ale corului. ◊ parte dintr-o operă literară circumscrisă la un singur moment, la înfățișarea unei singure situații. 2. diviziune a unei acțiuni dramatice (film serial etc.) 3. (muz.) secțiune mijlocie într-o tonalitate aparte, pe teme proprii, între părțile principale ale unei compoziții mari (sonată, rondo etc.) 4. întâmplare, incident. (< fr. épisode, gr. epeisodion) Vezi definitia »

OCTOPÓD, -Ă I. adj. cu opt picioare. II. s. n. pl. ordin de moluște cefalopode care au în jurul capului opt tentacule. (< fr. octopode/s/) Vezi definitia »