Definita cuvantului ansamblu
ANSÁMBLU, ansambluri, s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de același gen); totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general, unitar. ◊ Loc. adv. În ansamblu = în esență, în general, în linii mari. 2. Colectiv de artiști. 3. Compoziție muzicală scrisă pentru un ansamblu (2). – Din fr. ensemble.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ansamblu
CONTRATÍTLU s.n. Titlul general al unei opere mai întinse ori al unei serii de mai multe volume, apărute fiecare cu titlu separat. [Et. incertă]. Vezi definitia »
óblu (oáblă), adj. – 1. (Înv.) Rotund. – 2. Plan lis. – 3. (Adv.) Direct, drept. Sl. oblu „rotund” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 220; Conev 97), cf. sb., cr. obli „rotund”, pol. obły „rotund”, rus. oblyi „îndesat”. – Der. obleț (var. oblete), s. m. (pește, Alburnus lucidus); obli, vb. (a netezi, a egala; a gelui), unde a intervenit în ultimul sens oblu, s. n. (rindea), cuvînt trans., din germ. Hobel. Vezi definitia »
BIOCÍCLU s.n. (Biol.) 1. Ciclu de viață evolutiv al unui organism. 2. Subdiviziune a biosferei, cuprinzând biocenozele din principalele medii de viață. [Pl. -uri. / < fr. biocycle, cf. gr. bios – viață, kyklos – ciclu]. Vezi definitia »
subansámblu (su-ban- / sub-an-) s. n., pl. subansámbluri / subansámble Vezi definitia »
TRICÍCLU I. adj. (despre un aterizor, un velociped) cu trei roți. II. s. n. tricicletă. (< fr. tricycle) Vezi definitia »