PROHIBIȚIONÍSM s.n. Curent, atitudine favorabilă prohibiției (alcoolului). [Pron. -ți-o-. / cf. fr. prohibitionnisme]. Vezi definitia »

NATURÍSM s.n. 1. Tendință în arta italiană din sec. XIV-XV de a reflecta natura. ♦ Teorie care afirmă ca ideal moral, individual și social întoarcerea la natură. 2. Cultul naturii sau al unor forțe personificate ale ei. ♦ Teorie care afirmă că numai forțele naturale pot vindeca. [< fr. naturisme]. Vezi definitia »

FRENOCARDIOSPÁSM s. n. spasm al diafragmei și al cardiei. (< fr. phrénocardiospasme) Vezi definitia »

IDIOMATÍSM s.n. (Lingv.) Particularitate lingvistică proprie unui anumit idiom, unei anumite limbi. [Pron. -di-o-. / cf. fr. idiomatisme, it. idiomatismo]. Vezi definitia »

CHARIENTÍSM /șa-/ s. n. figură de stil reprezentând o ironie fină, care nu vrea să indispună. (< fr. charientisme, cf. gr. kharientismos, spirit) Vezi definitia »