ASCETÍSM s.n. Doctrină etică-religioasă care propovăduiește renunțarea la plăceri și impune o viață austeră și retrasă; viață de ascet, sihăstrie; (fig.) viață aspră și retrasă pe care și-o impune cineva. [Cf. fr. ascétisme, it. ascetismo]. Vezi definitia »

KANTIANÍSM s.n. Doctrina filozofică a lui Kant, care recunoaște existența lumii materiale în afara conștiinței, negând însă posibilitatea de a o cunoaște. (din it. kantianismo) Vezi definitia »

PROSILOGÍSM s. n. silogism dintr-un polisilogism a cărui concluzie servește ca premisă a silogismului următor (episilogism). (< fr. prosyllogisme) Vezi definitia »

ISLAMÍSM s. n. Mahomedanism, islam. – Din fr. islamisme. Vezi definitia »

ROTACÍSM s.n. Fenomen fonetic constând în transformarea lui n intervocalic în r. [< fr. rhotacisme, cf. gr. rhotakismos]. Vezi definitia »