TITUBÁNT, -Ă, titubanți, -te, adj. (Franțuzism) Bălăbănit², nesigur, tremurător. – Din fr. titubant. Vezi definitia »

CORIGÉNT, -Ă adj., s. m. f. (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< lat. corrigens) Vezi definitia »

AMÉNT, amenți, s. m. Inflorescență a unor arbori sau arbuști, formată din flori foarte mici unisexuate înșirate de-a lungul unui ax și care atârnă ca un ciucure; mâțișor, mâț. – Din it. amento, lat. amentum. Vezi definitia »

MICROELEMÉNT s. n. element chimic care se găsește în cantități foarte mici în sol, sau în organismele vii; oligoelement. (< fr. micro-élément) Vezi definitia »

POLICARBURÁNT adj.n. Motor policarburant = motor care poate funcționa cu întreaga gamă de combustibili. [Cf. fr. polycarburant]. Vezi definitia »