AMÁR, -Ă, amari, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre alimente, băuturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necăjit. ◊ Expr. Pâine amară = mijloace de existență câștigate cu multă trudă. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strașnic, cumplit. 3. Fig. Răutăcios. II. S. n. 1. Jale, tristețe; suferință, chin, necaz. ◊ Expr. A-și înghiți amarul = a suferi în tăcere. A-și vărsa amarul = a face destăinuiri, a-și spune durerea, suferința. ♦ (Cu valoare de interjecție) Vai! 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mulțime, grămadă. Amar de vreme. – Lat. amarus. Vezi definitia »

GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar. Vezi definitia »

târgár, târgári, s.m. (reg.) cumpărător (în târg); mușteriu; zaraf. Vezi definitia »

SFÂRNÁR, sfârnari, s. m. (Rar) Negustor (de vite). – Et. nec. Vezi definitia »

PARCELÁR, -Ă, parcelari, -e, adj. (Agr.; despre culturi) Care se face pe parcele. – Din fr. parcellaire. Vezi definitia »