FONATÓR, fonatoare, adj.n. (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur. Vezi definitia »

CAPTATÓR s. n. 1. dispozitiv tehnic pentru captare. ♦ ~ solar = instalație pentru captarea și transformarea energiei solare în energie termică sau electrică. 2. ~ de curent = dispozitiv montat la capătul unui troleu pentru a face un contact alunecător cu firul aerian. (după fr. capteur) Vezi definitia »

EXPLORATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care explorează. II. s. n. (med.) instrument pentru explorarea diverselor organe în vederea diagnosticului. (< fr. explorateur, lat. explorator) Vezi definitia »

NAUFRAGIATÓR, -OÁRE s. m. f. locuitor de coastă care provoacă naufragierea corăbiilor pentru a le jefui. (după fr. naufrageur) Vezi definitia »

EGUTÓR, egutoare, s. n. Cilindru gol în interior, cu o manta de sită de metal, care presează banda de material pe sita plană a cutiilor aspiratoare la mașinile de fabricat hârtie, pentru a o stoarce de apă și pentru a o netezi. – Din fr. égouttoir. Vezi definitia »