SAPROFITÍSM s. n. 1. mod de viață al organismelor saprofite. 2. incapacitate a unor microorganisme de a provoca boli organismului pe care se dezvoltă. (< fr. saprophytisme) Vezi definitia »

NEFALÍSM s. n. (Livr.) Abstinență totală de la orice băutură alcoolică. – Din fr. néphalisme. Vezi definitia »

GNOSTICÍSM s. n. Curent filozofic-religios care caută să îmbine teologia creștină cu filozofia elenistică greacă și cu unele religii orientale, susținând posibilitatea unei cunoașteri mistice. – Din fr. gnosticisme. Vezi definitia »

IMANENTÍSM s. n. doctrină filozofică potrivit căreia existența, realitatea reprezintă proiecția conștiinței, este „imanentă” acesteia. (< fr. immanentisme) Vezi definitia »

SOCIOCENTRÍSM s. n. tendința de a considera socialul superior individualului; sociomorfism. (< socio- + centrism) Vezi definitia »