Definita cuvantului absolutoriu
ABSOLUTÓRIU, -IE, absolutorii, adj. s. n. 1. Adj. Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greșeală. 2. S. n. Certificat de absolvire a unei școli superioare. – Din lat. absolutorius, (2) germ. Absolutorium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu absolutoriu
obligatoriu Vezi definitia »
ȘALVARAGÍU, șalvaragii, s. m. Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu. Vezi definitia »
DEAMBULATÓRIU, -IE, deambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulație în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice. [Pr.: de-am-] – Din fr. déambulatoire. Vezi definitia »
EPITÉLIU s.n. Țesut compus din unul sau mai multe straturi de celule, care formează învelișul pielii, al mucoaselor etc. [Pron. -liu. / < fr. epithélium, cf. gr. epi – deasupra, thele – mamelă]. Vezi definitia »
săderíu, săderíe, adj. (înv.) care este de culoarea fierului. Vezi definitia »