CONJÚGIU s.n. v. coniugiu. Vezi definitia »

șasíu (-íe), s. n. – Cadru, carcasă, batiu. Fr. chassis. Vezi definitia »

APOTÉCIU s.n. v. apotecie. Vezi definitia »

candríu (candríe), adj. – 1. Cherchelit, amețit, cu chef. – 2. Extravagant, singular. Origine incertă. După Graur 133, din țig. kangeri „biserică”, datorită identificării ce se face de obicei în argou între „biserică” și „cîrciumă”, cf. biserică (Graur, BL, V, 223). Vezi definitia »

CÓNGIU s.n. (Ist.) Unitate de măsură pentru lichide la romani, cu capacitatea de aproximativ trei litri. [Pron. -giu. / < lat. congius]. Vezi definitia »