MERTÍC, mertice, s. n. 1. Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1). 2. (Înv.) Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; p. restr. rație, porție de mâncare. ◊ Expr. A(-și) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie. [Pl. și: merticuri] – Din magh. mérték. Vezi definitia »

SOVIÉTIC, -Ă, sovietici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Uniunii Sovietice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparținea Uniunii Sovietice sau sovieticilor (1), privitor la Uniunea Sovietică sau la sovietici, originar din Uniunea Sovietică. ♦ Care aparținea sovietelor, privitor la soviete; propriu sovietelor. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. soviétique. Vezi definitia »

CEFÁLIC, -Ă, cefalici, -ce, adj. Care aparține capului, care se referă la cap; al capului. ◊ Arteră cefalică = carotidă. – Din fr. céphalique, lat. cephalicus. Vezi definitia »

SPIROCÍCLIC, -Ă adj. (despre flori) dispus în spirală. (< fr. spirocyclique) Vezi definitia »

SCOLIÓTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de scolioză. [Pron. -li-o-. / < fr. scoliotique]. Vezi definitia »